Teritoriul comunei Drăgoiești este situat în partea centrală a județului Suceava , într-o zonă de podiș și dealuri subcarpatice (podișul Sucevei). În nord, comuna se învecinează cu teritoriul comunei Ciprian Porumbescu; în nord-est, comuna se învecinează cu teritoriul comunei Moara; în sud-est, comuna Drăgoiești se învecinează cu comunele Horodniceni și Cornu Luncii. În partea de vest comuna se învecinează cu teritoriul comunei Berchișești.

Satul Drăgoiești este încărcat de istorie. Zona geografică a oferit condiții de locuire din cele mai vechi timpuri. Așezări din epoca bronzului, din a doua epocă a fierului (Latene), din perioada prefeudală și feudală au fost identificate pe teritoriul satului. În Drăgoiești, pe coasta dealului „Fora”, în locul numit „Mocirlă”, s-a aflat biserica de piatră și curțile marelului pârcălab Drăgoi, cel care, potrivit tradiției, a întemeiat satul, cel care a dat numele satului. În realitate, potrivit documentelor istorice, acest mare boier Drăgoi din timpul lui Ștefan cel Mare este un strănepot al celui care a întemeiat satul, marele pan Drăgoi. Piatra de mormânt a pârcălabului Drăgoi, descoperită în biserica amintită, se află la Muzeul Bucovinei din Suceava și are următoarea inscripție în limba slavonă: „În anul 7000 și 20 (1512) a murit robul lui Dumnezeu, pan Ioan Drăgoiu, pârcălab, luna octombrie 16” 

La Drăgoiești-Fora, în punctul „La Mitoc”, au fost descoperite, în perioada anilor 1850-1880, urmele unei „incinte cu turnuri”, care au aparținut unei foste mănăstiri, piatra de aici fiind folosită la ridicarea bisericii din Vornicenii Mari. În apropiere de acest loc, pe „Dealul Fora”, un locuitor a găsit în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, două lănțisoare cu perle, în locul unde s-au aflat fundațiile biserici vechi a satului. Arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer a folosit aceste informații redactând un studiu istoric 

În anul 1977, au fost efectuate săpături arheologice cu caracter de salvare în locul „La Mocirlă”, fiind dezvelite șanțurile de fundație, umplute cu moloz și cu fragmente de frescă, ale unei biserici decorată la interior cu o pictură de bună calitate. Biserica a avut planul dreptunghiular, fiind alcătuită din altar, naos și pronaos, asemănătoare cu bisericile din Arbore (1503) și Reuseni (1504. Locașul de cult a fost ridicat de către marele pârcălab Drăgoi (strănepot a marelui pan Drăgoi), la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al satului Drăgoiești.

Prima mențiune a satului Drăgoiești datează din 3 decembrie 1462, așa cum rezultă dintr-un document de la Ștefan cel Mare: „Iată această adevărată credincioasă slugă a noastră, pan Lațco, nepotul panului Petru Ponici, a venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri mari și mici și s-a jeluit și a mărturisit cu megieșii săi că privilegiul pe care l-a avut marele pan Drăgoi și socrul lui pan Romașco, de la bunicul nostru, Alexandru voevod cel Bătrân, pe ocinele lor , satele Drăgoești….și pe Lucăcești și pe Botești, și pe Căcăceni, acel privilegiu a fost în mâinile panului Corui și el le-a stricat și le-a pierdut. Deci noi am socotit cu panii noștri și am miluit pe pan Lațco cu osebita noastră milă și i-am dat și i-am întărit în țara noastră, în Moldova, ocina dreaptă a femeii lui, fiica lui pan Romașco , satele mai sus scrise Drăgoiești…. și Lucacești și Botești și Căcăceni, să-i fie de la noi uric cu tot venitul lui și copiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și întregului lor neam, cine va fi cel mai de aproape, să le fie neclintit niciodată, în veci. Iar hotarul acestor sate să fie cu toate părțile pe vechiul hotar, pe unde au fost din veac”.

Documentul consemnează că satele menționate erau ale soției lui Lațcu, fiică a boierului Romașco,fiu al marelui pan Drăgoi (întemeiatorul satului), acordate acestuia din urmă de domnul Alexandru cel Bun. Pan Drăgoi este un personaj important în timpul lui Ștefan cel Mare, face parte din sfatul domnesc, satele sale Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceni (azi dispărut)constituiau domeniul său. Drăgoiești era locul unde își avea curtea boierească și biserica de piatră, satul se afla în locul pe unde trecea un vechi drum comercial, care lega Suceava, capitala Moldovei, cu Baia și cu Bistrița din Ardeal. În anul 1498, septembrie 24, aceste sate sunt date de Ștefan cel Mare unei alte fiice a lui Romașco, numită Vasutca, nepoata lui Drăgoi, căsătorită cu „Stanciu aurar” Vasutca a avut un fiu Drăgoi, moștenitor la rândul lui a celor patru sate consemnate, acesta fiind înmormântat la 1512 în biserica de la Fora-„Mocirlă”, așa cum este scris anul pe piatra lui de mormânt. Copiii marelui boier Drăgoi, monahul Teodosie, fost ceașnic, și sora sa Odochia, moștenesc domeniul feudal amintit și-l dăruiesc Mănăstirii Voroneț, astfel că la 16 iulie 1575, domnul Petru Șchiopul întărește mănăstirii satele Drăgoiești, Lucăcești și Botești. Căcăcenii nu mai apar în documente, fiind dispărut.

cum-sa-te-autorecenzezi_pas-cu-pasDescarcă

Anunțuri

Brosura-MMJS

Afis-RGA-runda-2020-A3-BT-2

pliant-RGA-runda2020-BT-1

Prima pagină